Când ești un visător incurabil, există riscul să uiți să trăiești.
Suntem mereu pe hold, așteptând să treacă o perioadă mai ciudată, un job mai aiurea, o situație urâtă. Așteptăm să treacă sesiuni, examene, crize (financiare, existențiale, sentimentale), zile. Să vină acel ceva pe care îl visăm. Așteptăm cadrul perfect în care să ne începem proiectele, să dowloadăm din minte și din suflet acele vise pe care le gândim minuțios. Guess what? This is life. Acum, secunda aceasta în care așteptăm momentul perfect să ne apucăm de treabă.
Plănuiesc să scriu primul meu roman din prin 2003. De 10 ani! Întotdeauna am avut sentimentul că nu sunt pregătită, că ar trebui să mai acumulez experiență, dureri, literatură, iubiri, timp. Dacă în fiecare zi aș fi scris câte o pagină după editing aș fi avut un roman de măcar 300 de pagini. Ce am astăzi? Un vis. Sunt pregătită să scriu romanul? Nu. Dar am început. Scriu haotic, câte o jumătate de pagină. Mă opresc. Deschid iar word-ul seara, înainte să adorm și mai scriu o idee. Am 10 pagini. Foarte puțin. Dar am o poveste. Și două personaje pe care le ador.
Acum câteva săptămâni am dat peste un citat care mi-a aprins un beculeț:
Start where you are. Use what you have. Do what you can. (Arthur Ashe)
Salată de emoții, temeri, fericiri și fluturi mi-e sufletul când mă gândesc la roman. Dacă promit că amestec bine-bine nebunia asta și iese minunăție de poveste, promiteți și voi că îmi citiți cartea?
The post Start where you are appeared first on Anotimpuri și alte iubiri din București.
