“Sunt nopţi nebune în care te trezești des, ţi-e frig, apoi cald, începi să tremuri, deși nu ţi-e frig, adormi, visezi amestecuri de oameni și întâmplări, se întorc monștri, răscolesc tot, adormi, visezi, plângi, mii de fluturi bat din aripi și aduc tornade, te obsedează cuvinte, tăceri, vrei să pleci, mai stai, adormi, fluturi, răsare soarele din ceaţă, monștrii se târăsc spre ferestre, e lumină. E doar o noapte.
Sunt alegeri care frâng și alegeri care vindecă. Niciodată nu știi care sunt unele și care sunt celelalte. Sau poate niciodată nu știi la timp. Și totuși, atât timp cât nu alegi, totul rămâne posibil. Sau imposibil.
Ciudate ființe oamenii. Ridicole, absurde, murdare. Te privești în oglindă, ți-e corpul amorțit, nu simți nimic, nu mai simți nici durere, nici trădare, nici monstrul ăla din stomac care roade tot în jurul său. Și așa, aproape goală, aproape seacă, te privești cum te faci piatră și cum te sfărâmi. Și nu mai doare, e doar indiferență. Și nu e nimic mai trist pentru un om care simte tot decât să simtă nepăsarea. Mă transform în piatră. Ridic ziduri. Vin viscole și tornade. Închide tot, copile.
Suntem acrobați. Mergem deasupra lumii până când se rupe frânghia. Uneori nu e nicio plasă jos, e doar ciment. Uneori te ridici și înnozi funia. Mergi mai departe, dar te vei împiedica întotdeauna de noduri. Și ei te vor privi în continuare ca o pe o curiozitate de la circ. Căci suntem acrobați. Riscăm sufletul totul pentru aplauze. Înnodăm frânghii și mergem mai departe cu zâmbetul pe buze și cu otravă pe aripi.
Sunt nopți nebune în care e de ajuns să bată din aripi un fluture pentru a aluneca iar pe marginea prăpastiei. Ai sufletul de sticlă și e ciobit în toate colțurile. Până în noaptea în care se va sparge. La un fâlfâit de aripă neagră.”
As long as you don’t choose, everything remains possible. (Mr. Nobody)
The post As long as you don’t choose, everything remains possible appeared first on Anotimpuri și alte iubiri din București.
